I think I see a pattern here

Nu sunt un mare fan al blogurilor asa k sa nu va asteptati sa scriu prea des..

Observ in schimb ca singurele momente cand chiar am chef sa scriu e cand m-apuca dorurile sau depresiile..

And don't get me wrong, e super fun la Dublin.... Dar sunt mereu aceiasi oameni.. Cu care lucrezi in fiecare zi, pe care ii vezi in fiecare zi... Asa ca daca vrei o pauza sau ceva nu prea ai unde/ la cine sa fugi..

Singuru lucru bun la care ma pot gandi e ca sapt viitoare plec in Tenerife (uuuuhuuuuuu! :D) Desigur, voi merge cu oameni din gugal ca deh... there's no other way... Dar macar de data asta nu-mi va pasa pt ca macar o sa fie soare si vreme draguta si o sa zac toata ziulica pe plaja si n-o sa-mi mai pese de niiiiiiimiiiiiiiiiic!

Kinda lonely, eh? :)

Eh da, se pare ca, dupa numai 2 luni, mai scriu si aici. Nu ca mi-ar face vreo placere deosebita dar fiind 3 dimineata aici, respectiv 5 dimineata acasa, nu prea am cu cine altcineva sa vb...

Asa ca da.. E oficial. M-au apucat dorurile. 

In ciuda libertatii, in ciuda concertelor, in ciuda pieselor de teatru care costa cat un bilet de avion pan' la Paris, in ciuda biletelor de avion care costa cat o cina in oras, in ciuda strazilor fara praf, in ciuda oamenilor interesanti, in ciuda vremii care de o luna toooot miroase a iarna dar nu ninge.. mi s-a facut dor de casa.

..de rutina de acasa, de supa de pui a lu' mama, de tata care ma gadila dimineata ca sa ma trezeasca, sa fumez o tigara cu Manu, sa tip la Victor ca pune frana prea brusc in drum spre Mac la 2 noaptea..., de un vin cu gastele, de camera mea portocalie din care furam net de la wirelessu' vecinilor cand imi pica netu', de fumat o tigara in masina in drum spre Oracle si inghetat putin cu geamu' deschis dupa ca sa se aeriseasca..

Iar acum ca am tot povestit de fumat evident ca mi s-a facut pofta s-aprind o tigara. Dar la cat de frig e, cred ca mai bine incerc sa adorm..